Digestia dragostei

M-am trezit de propriu tipat. Incerc sa ma misc, dar transpiratia-mi parca este de smoala. Cu greu ma ridic din pat si alerg desculta pe hol cu gandul sa ajung cat mai repede jos si sa ma intind pe pamant. Ma calmez imediat ce simt iarba sub picioare. Deodata imi dau seama ca pamantul miroase a carne. De fapt, miroase ca tine-un parfum amarui de dulce renuntare. Si cum trupul meu urla de dor, am luat doi pumni de pamant si am inceput sa te devorez. In noaptea aceea mi te-am integrat cu o furie nebuna. Dar mi s-au strecurat si pietre si flori. Sper doar sa le elimin foarte repede pentru a-ti face tie cat mai mult loc. Ramane de vazut acum daca te voi inlatura si pe tine. Probabil este doar o chestiune de timp. Pot doar sa-ti spun ca niciodata nu am avut o foame asa usturator de patimasa. Acum nu pot decat sa las digestia sa-si urmeze cursul.