Dragul meu ….oare cum te numesti ? Am uitat de mult chipul tau. Nici de vocea ta nu pot sa-mi amintesc. Ce culoare aveau ochii tai? Parca erai mai inalt decat mine…
Stiu ca inca mai port tatuat pe obraz primul tau sarut. Parul imi miroase in continuare a fum de tigara. Si ce aroma ciudat de placuta are. Imi amintesc cu zambetul pe buze cat de mult imi displacea viciul tau. Iar urechile inca mai pastreaza ecoul pasilor tai. Puteam sa te recunosc dintr-o mie dupa sunetul lor. Caci tu nu mergeai, tu pluteai. Iar eu auzeam aripi de ingeri cand te apropiai de mine. Pielea mea mai are si acum cicatricile atingerilor tale.
Inima inca imi arde amintindu-mi de prima cearta. Am ajuns din cei mai buni prieteni sa traim ca niste straini. Eu nu mai puteam indura tipatul lacrimilor tale. Tu nu mai suportai tristetea mea.
Acum stau si insir multe amintiri ce imi pun un zambet pe buze. Multe lucruri nespuse; poate intr-o zi vom avea curajul sa le spunem. Sau poate o sa treaca prea mult timp si nu o sa mai fie necesar sa le rostim. Cine stie ? Nu a fost sa fie mai mult sau poate ca a fost mai mult decat suficient. Poate am fortat mai mult decat trebuia sau nu am fortat destul.
Cert este ca am incercat si asta este cel mai important. Eu iti doresc acum sa iti gasesti perechea din cat mai putine incercari. Eu vreau doar sa imi gasesc un colt de liniste ca sa-mi pot reface puterile.
In final nu mai pot spune decat ca a fost o onoare sa te cunosc.
Cu drag,
nu mai conteaza cine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu