duminică, 21 noiembrie 2010

L'hiver sur la ulitza

Un poem gasit din intamplare, dar mult prea simpatic sa nu fie promovat :)

L'hiver sur la ulitza

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.
Zice: -„Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.
Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

miercuri, 17 noiembrie 2010

On the road


Trebuie sa ies…unde imi sunt sosetele ??? Offf, rucsacul pe unde l-am pus de data asta ? Oare ce sa-mi iau? Gabriel Garcia Marquez sau Ana Blandiana ? Ar fi bine sa pun si ceva conserve.

Trebuie neaparat sa plec din camera asta…din orasul asta. Unde este ghiozdanul ala ?? Oricum nici nu stiu ce sa pun in el. Stiu doar ca trebuie sa fug !!! Sa fug din tara asta, sa ies din spatiu, din timp, din mine, din tine, din toate...au....m-am zapacit cu totul>>>>>

Te-am gasit ! Geaca daruita de mama. Are buzunare destul de largi sa iau toata caldura caminului cu mine. Patura era oricum prea grea sa o car. Cred ca pot sa indes si niste zambete razvratite pe-acolo. O harta cred ca ar fi utila…stai asa…cum adica o harta ??…mereu o sa stiu sa ma intorc acasa (ce gand nebun !!). Sa nu uit cumva speranta. Cred ca as mai avea nevoie de o tona de rabdare si de niste picaturi de curaj. Mp3…in nici un caz…are cerul destule pasari.

Cred ca sunt in final gata ! Ahhh…cum uitam esentialul. Sa imi iau ramas bun si sa va imbratisez pe fiecare-n parte !!

Gata. Acum sunt pregatita !!! Nu ma cautati. Am plecat sa alerg cu lupii si sa imi urlu durerea la luna. O sa ma intorc doar cand o sa pot sa va aduc numai iubire. Pana atunci, cred ca o sa treaca ceva timp.

Urati-mi noroc !!!



marți, 16 noiembrie 2010

Scrisoare de ramas bun

Dragul meu ….oare cum te numesti ?

Am uitat de mult chipul tau. Nici de vocea ta nu pot sa-mi amintesc. Ce culoare aveau ochii tai? Parca erai mai inalt decat mine…

Stiu ca inca mai port tatuat pe obraz primul tau sarut. Parul imi miroase in continuare a fum de tigara. Si ce aroma ciudat de placuta are. Imi amintesc cu zambetul pe buze cat de mult imi displacea viciul tau. Iar urechile inca mai pastreaza ecoul pasilor tai. Puteam sa te recunosc dintr-o mie dupa sunetul lor. Caci tu nu mergeai, tu pluteai. Iar eu auzeam aripi de ingeri cand te apropiai de mine. Pielea mea mai are si acum cicatricile atingerilor tale.

Inima inca imi arde amintindu-mi de prima cearta. Am ajuns din cei mai buni prieteni sa traim ca niste straini. Eu nu mai puteam indura tipatul lacrimilor tale. Tu nu mai suportai tristetea mea.

Acum stau si insir multe amintiri ce imi pun un zambet pe buze. Multe lucruri nespuse; poate intr-o zi vom avea curajul sa le spunem. Sau poate o sa treaca prea mult timp si nu o sa mai fie necesar sa le rostim. Cine stie ? Nu a fost sa fie mai mult sau poate ca a fost mai mult decat suficient. Poate am fortat mai mult decat trebuia sau nu am fortat destul.

Cert este ca am incercat si asta este cel mai important. Eu iti doresc acum sa iti gasesti perechea din cat mai putine incercari. Eu vreau doar sa imi gasesc un colt de liniste ca sa-mi pot reface puterile.

In final nu mai pot spune decat ca a fost o onoare sa te cunosc.

Cu drag,

nu mai conteaza cine