Stiloul

Ai vrut sa-mi spui ceva, dar ai uitat ce anume. Si chiar daca ti-ai fi amintit, niciodata nu ai fi putut sa-ti faci bucatile de suflet sa vorbeasca, cel mult, ai fi reusit sa le faci sa tremure de emotie. Insa ai fost asa de hotarat, incat mi-ai cerut mana. Ai luat un cui ruginit si ai inceput sa incrustezi in mana mea o parte din tine. Folosind propriul sange mi-ai insemnat in palma viata ta. Astfel, tot ceea ce lucrez acum, muncesc cu dragoste si totul il facem impreuna, chiar daca nu esti langa mine. Dar, din cand in cand, mana imi sangereaza, semn ca sufletul meu are nevoie de tine. Si, cateodata, mana ma doare, semn ca tu ai nevoie de mangaiere.

Acum ca am rana, nu mai e nevoie sa-mi vorbesti, caci in fiecare seara, la apus, sangele imi clocoteste in vene, iar eu aud soapte din trupul meu. In schimb, am nevoie de afectiunea ta. Simt ca si cum un duh malefic a intrat in mine. Te rog foloseste-ti iubirea ca descantec si vindeca-ma!

Muzica astrelor

Stau acum si-ti scriu un gand drept cu mana stanga. Am golit pixul de pasta ca sa-ti scriu cu propriul suflet. Iti voi inseila randunele care vor zbura de pe zdreanta de hartie direct in al tau suflet. Si, poate, randunelele iti vor aduce primavara in inima si, probabil, vei renaste prin iubire.Astfel, poate ma vei ajuta si pe mine sa pot simti. Oare tu stii ca lumea are la origine vibratiile coardelor? Noaptea, cand aud fantomele plangand, stau si imi visez gandirea, iar ideile mele danseaza pe cantecul astrilor. Totul ca tu, a doua zi, sa-mi spui ce cantece ai mai compus, fara macar sa banuiesti ca de fapt imi canti viata.

Cutia cu cenusa

Azi am hotarat sa-mi privesc sufletul. Mi-am amintit ca l-am ars si l-am pus intr-o urna, caci era numai zdrente si nu il mai putea darui. Uitandu-ma la el am obsevat cum el s-a transformat in cioburi. Uimita de schimbarea survenita, am inceput sa plang. Iar lacrimile mi le-am impletit si cu ele mi-am cusut franturile sufletului. Si, asa, cusut, mi-am imbracat sufletul si am iesit sa ma vada toata lumea cum m-a sfartecat. Iar lumea s-a mirat cand mi-a vazut ca merg cu sufletul la vedere. Soarele, in schimb, mi-a zambit si si-a abatut razele asupra mea. Lumina lor m-a strapuns, iar in clipa urmatoare eram alcatuita din curcubeie frante. Datorita astrului cioburile mi s-au unit, iar sufletul meu s-a vindecat. Acum, fiindca este intreg, mi-l voi oferi din nou si din nou si poate cineva o sa-l accepte din moment ce nu mai e frant. Caci va intreb, ce bucurie mai mare poate fi decat aceea de a te darui, chiar si asa mutilata, sangeranda, cu speranta ca vei schimba ceva si cu speranta ca cineva te va acepta asa cum esti?