Digestia dragostei

M-am trezit de propriu tipat. Incerc sa ma misc, dar transpiratia-mi parca este de smoala. Cu greu ma ridic din pat si alerg desculta pe hol cu gandul sa ajung cat mai repede jos si sa ma intind pe pamant. Ma calmez imediat ce simt iarba sub picioare. Deodata imi dau seama ca pamantul miroase a carne. De fapt, miroase ca tine-un parfum amarui de dulce renuntare. Si cum trupul meu urla de dor, am luat doi pumni de pamant si am inceput sa te devorez. In noaptea aceea mi te-am integrat cu o furie nebuna. Dar mi s-au strecurat si pietre si flori. Sper doar sa le elimin foarte repede pentru a-ti face tie cat mai mult loc. Ramane de vazut acum daca te voi inlatura si pe tine. Probabil este doar o chestiune de timp. Pot doar sa-ti spun ca niciodata nu am avut o foame asa usturator de patimasa. Acum nu pot decat sa las digestia sa-si urmeze cursul.

Motive pentru a nu-ti scrie licenta

1)esti flamand si nu poti lucra pe burta goala
2)trebuie sa astepti cel putin 20 de min de cand ai mancat sa poti sa te apuci de treaba (doar nu vrei sa ti se puna carcel la creier ?? )
3)e mai interesant sa numeri paianjenii din camera de camin
4)e mai practic sa vezi cu ce viteza se inmultesc gandacii
5)prietenii te someaza sa iesi la bere si doar nu vrei sa-i dezamagesti?!
6)a aparut inca un episod din serialul tau preferat
7)ti-ai amintit ca nu mai ai haine curate
8)esti prea adormit si trebuie sa-ti faci o cafea
9)ai baut prea multa cafea si nu poti sta locului
10)pentru ca e prea tarziu si nu vrei sa-ti deranjezi colegii de camera cu tastatul
11)pentru ca e duminica si iti interzice religia
12)pentru ca e sambata si iti interzice religia altora
13)pentru ca ti-a taiat o pisica neagra calea si daca te apuci de scris lucruri rele se vor intampla!
14)pentru ca mai e timp
15)pentru ca nu ai chef
16)pentru ca ai chestii mult mai importante de facut
17) pentru ca te-a lovit astenia de primavara si nu te poti concentra
18)pentru ca efectiv nu vrei.....

L'hiver sur la ulitza

Un poem gasit din intamplare, dar mult prea simpatic sa nu fie promovat :)

L'hiver sur la ulitza

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.
Zice: -„Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.
Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!

On the road

Trebuie sa ies…unde imi sunt sosetele ??? Offf, rucsacul pe unde l-am pus de data asta ? Oare ce sa-mi iau? Gabriel Garcia Marquez sau Ana Blandiana ? Ar fi bine sa pun si ceva conserve.

Trebuie neaparat sa plec din camera asta…din orasul asta. Unde este ghiozdanul ala ?? Oricum nici nu stiu ce sa pun in el. Stiu doar ca trebuie sa fug !!! Sa fug din tara asta, sa ies din spatiu, din timp, din mine, din tine, din toate...au....m-am zapacit cu totul>>>>>

Te-am gasit ! Geaca daruita de mama. Are buzunare destul de largi sa iau toata caldura caminului cu mine. Patura era oricum prea grea sa o car. Cred ca pot sa indes si niste zambete razvratite pe-acolo. O harta cred ca ar fi utila…stai asa…cum adica o harta ??…mereu o sa stiu sa ma intorc acasa (ce gand nebun !!). Sa nu uit cumva speranta. Cred ca as mai avea nevoie de o tona de rabdare si de niste picaturi de curaj. Mp3…in nici un caz…are cerul destule pasari.

Cred ca sunt in final gata ! Ahhh…cum uitam esentialul. Sa imi iau ramas bun si sa va imbratisez pe fiecare-n parte !!

Gata. Acum sunt pregatita !!! Nu ma cautati. Am plecat sa alerg cu lupii si sa imi urlu durerea la luna. O sa ma intorc doar cand o sa pot sa va aduc numai iubire. Pana atunci, cred ca o sa treaca ceva timp.

Urati-mi noroc !!!

Scrisoare de ramas bun

Dragul meu ….oare cum te numesti ?

Am uitat de mult chipul tau. Nici de vocea ta nu pot sa-mi amintesc. Ce culoare aveau ochii tai? Parca erai mai inalt decat mine…

Stiu ca inca mai port tatuat pe obraz primul tau sarut. Parul imi miroase in continuare a fum de tigara. Si ce aroma ciudat de placuta are. Imi amintesc cu zambetul pe buze cat de mult imi displacea viciul tau. Iar urechile inca mai pastreaza ecoul pasilor tai. Puteam sa te recunosc dintr-o mie dupa sunetul lor. Caci tu nu mergeai, tu pluteai. Iar eu auzeam aripi de ingeri cand te apropiai de mine. Pielea mea mai are si acum cicatricile atingerilor tale.

Inima inca imi arde amintindu-mi de prima cearta. Am ajuns din cei mai buni prieteni sa traim ca niste straini. Eu nu mai puteam indura tipatul lacrimilor tale. Tu nu mai suportai tristetea mea.

Acum stau si insir multe amintiri ce imi pun un zambet pe buze. Multe lucruri nespuse; poate intr-o zi vom avea curajul sa le spunem. Sau poate o sa treaca prea mult timp si nu o sa mai fie necesar sa le rostim. Cine stie ? Nu a fost sa fie mai mult sau poate ca a fost mai mult decat suficient. Poate am fortat mai mult decat trebuia sau nu am fortat destul.

Cert este ca am incercat si asta este cel mai important. Eu iti doresc acum sa iti gasesti perechea din cat mai putine incercari. Eu vreau doar sa imi gasesc un colt de liniste ca sa-mi pot reface puterile.

In final nu mai pot spune decat ca a fost o onoare sa te cunosc.

Cu drag,

nu mai conteaza cine

Reteta de fericire

Din nefericire sunt nevoita sa port ochelari. Fara ei sunt aproape oarba. Dar m-am gandit ca dau prea multa importanta ideii ca trebuie sa vad. Si astfel intr-o mi-am lasat ochelarii acasa. La inceput am avut un sentiment de nesiguranta. Nu distingeam prea multe lucruri. Dar ce conteaza e ca puteam sa ma descurc sa ajung unde trebuie. Pe drum nu mai vedeam fetele triste ale oamenilor sau dispretul lor. De fapt nu vedeam toate detaliile carora eu le dadeam atata importanta si care erau in realitate inutile. In aceea zi am fost cu adevarat fericita. Fericita pentru ca ma simteam oarecum libera. Descotorosita de parerile altora si concentrata doar pe ce este important pentru mine. Din pacate nu am mai putut sa repet experimentul din cauza durerilor de cap. Dar in mod cert am invatat ceva important:ca uneori e bine sa mai fii si orb ca sa iti amintesti ceea ce conteaza de fapt pentru tine:D.

Ale naibii aparente

M-am saturat de ipocrizia expresiei: "Aparentele inseala!" Ca sa demonstrez afirmatia o sa va povestesc un mic experiment. Intr-o zi m-am inbracat normal: pantaloni, camasa si o geaca "cuminte". Nimic deosebit. A doua zi m-am imbracat cu o haina de piele ce seamana cu o geaca de motociclist. Lumea isi schimbase atitudinea fata de mine. Am urcat in RATB si pe langa faptul beneficiam de mai mult spatiu, mi s-a intamplat ca unii sa ma masoare din cap pana-n picioare si vizibil(daca nu chiar ostentativ) isi verificau bunurile.

Primul impuls a fost sa rad rautacios. se uitau la mine ca si cum voiam sa le fur sufletul(oricum nu aveam ce sa fur pt ca zi de zi si-l prostitueaza si si-l vand ei de buna voie). Dar apoi m-am intristat si am realizat cat de ipocriti suntem. Toti suferin de acesta boala (sa nu se inteleaga ca eu ma exclud) si reproducem astfel de proverbe , dar in realitate nu stim cine suntem si cum reactionam. Ideea e ca acest lucru ne face sa ne simtim fericiti....si pana la urma asta e tot ce conteaza. Eu o sa port in continuare geaca de motociclist si o sa profit de ipocrizia lumii pentru simplul motiv ca o sa am mai mult loc in RATB >:).